LEVIRÁT (< lat. levir „fratele soțului”) s. n. Obicei practicat la mai multe popoare, în specia la evrei, conform căreia fratele mai mic era obligat să o ia în căsătorie pe văduva fratelui mai mare în cazul în care acesta nu avusese moștenitori de sex masculin la moartea sa, copiii născuți din această căsătorie fiind considerați ai fratelui defunct.