LEUCOCITOZĂ, leucocitoze, s. f. Creștere patologică a numărului de globule albe din sânge (în procesul de apărare a organismului împotriva bolilor infecțioase). [Pr.: le-u-] – Din fr. leucocytose.

leucocitoză sf [At: ENC. ROM. / P: le-u~ / Pl: ~ze / E: fr leucocytose] Creștere patologică a numărului de globule albe din sânge, în procesul de apărare a organismului contra bolilor infecțioase.

* LEUCOCITOZĂ sf. 🩺 Îngrămădire trecătoare a globulelor albe în sînge [fr.].

LEUCOCITOZĂ, leucocitoze, s. f. Creștere patologică a numărului de globule albe din sânge (în procesul de apărare a organismului contra bolilor infecțioase). [Pr.: le-u-] – Din fr. leucocytose.

LEUCOCITOZĂ s. f. Creșterea numărului de globule albe din sînge în procesul de apărare a organismului contra bolilor infecțioase și a proceselor inflamatorii.

LEUCOCITOZĂ s.f. Creștere a numărului de leucocite în sînge în procesul de apărare a organismului împotriva infecțiilor. [< fr. leucocytose].

LEUCOCITOZĂ s. f. creștere a numărului de leucocite în sânge în procesul de apărare a organismului împotriva infecțiilor. (< fr. leucocytose)

LEUCOCITOZĂ f. Creștere a numărului de leucocite din sânge în timpul reacției organismului contra infecțiilor. [G.-D. leucocitozei] /<fr. leucocytose

leucocitoză (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucocitozei; pl. leucocitoze

leucocitoză (le-u-) s. f., g.-d. art. leucocitozei; pl. leucocitoze

leucocitoză s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucocitozei; pl. leucocitoze