10 definiții pentru letcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉTCĂ, letci, s. f. (Reg.) Unealtă manuală care servește la depănatul firelor pe mosoare. – Din bg. letka.

LÉTCĂ, letci, s. f. (Reg.) Unealtă manuală care servește la depănatul firelor pe mosoare. – Din bg. letka.

letcă sf [At: CIHAC, II, 170 / Pl: ~tci, (înv) ~tce / E: bg летка, srb letka „fusul sucalei”] (Reg) 1 (Șîs fus de ~) Vergea de fier cu care este prevăzută sucala, folosită la depănatul firelor pe mosoare. 2 (Pex) Sucală. 3 Unealtă folosită la țesut, nedefinită mai îndeaproape.

LÉTCĂ, letci, s. f. Unealtă manuală care servește la depănatul firelor.

letcă f. unealtă de depănat, compusă dintr’o roată. [Serb. LETKA].

létcă f., pl. ĭ (sîrb. letka, letcă, letnjak, vîrtelniță, d. letati, a zbura. V. răzlețesc). Munt. Mold. Sucală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

létcă (reg.) s. f., g.-d. art. létcii; pl. letci

létcă s. f., g.-d. art. létcii; pl. letci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÉTCĂ s. v. depănătoare, vârtelniță.

letcă s. v. DEPĂNĂTOARE. VÎRTELNIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

létcă (létci), s. f. – Mosor, depănătoare. sb., cr. letka, din sl. letĕti „a zbura” (Cihac, II, 170; Tiktin; Conev).

Intrare: letcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • letcă
  • letca
plural
  • letci
  • letcile
genitiv-dativ singular
  • letci
  • letcii
plural
  • letci
  • letcilor
vocativ singular
plural

letcă

etimologie: