LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Regional, despre lucruri) Turtit printr-o lovitură, pleoștit; (fig., despre persoane) smintit, prăpădit, într-o ureche. Era om bun... numai cam... tuieș. – Cam... lepșit. ALECSANDRI, T. 620. ◊ (Substantivat) Te-ai îmbătat se vede, lepșitule. ALECSANDRI, T. 611.