2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de a lepui și rezultatul ei. – V. lepui.

LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de a lepui și rezultatul ei. – V. lepui.

lepuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: lepui] Netezire a suprafeței unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive Si: lepuit1.

LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

lepui vt [At: LTR2 X, 161 / Pzi: ~esc / E: nct] A netezi foarte fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive.

A LEPUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor piese metalice) A netezi fin cu o substanță abrazivă specială. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lepuíre s. f., g.-d. art. lepuírii; pl. lepuíri

lepuíre s. f., g.-d. art. lepuírii; pl. lepuíri

lepuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 lepuiáscă

lepuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepuiáscă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEPUÍRE (< lepui) s. f. Operație de netezire avansată a suprafețelor metalice cu ajutorul unor granule abrazive foarte fine, în suspensie într-un lubrifiant, într-o pastă etc., folosind dispozitive speciale (mașini de lepuit), cu ajutprul cărora traiectoriile granulelor pe suprafețele de prelucrat nu se suprapun.

Intrare: lepuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepuire
  • lepuirea
plural
  • lepuiri
  • lepuirile
genitiv-dativ singular
  • lepuiri
  • lepuirii
plural
  • lepuiri
  • lepuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lepui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepui
  • lepuire
  • lepuit
  • lepuitu‑
  • lepuind
  • lepuindu‑
singular plural
  • lepuiește
  • lepuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepuiesc
(să)
  • lepuiesc
  • lepuiam
  • lepuii
  • lepuisem
a II-a (tu)
  • lepuiești
(să)
  • lepuiești
  • lepuiai
  • lepuiși
  • lepuiseși
a III-a (el, ea)
  • lepuiește
(să)
  • lepuiască
  • lepuia
  • lepui
  • lepuise
plural I (noi)
  • lepuim
(să)
  • lepuim
  • lepuiam
  • lepuirăm
  • lepuiserăm
  • lepuisem
a II-a (voi)
  • lepuiți
(să)
  • lepuiți
  • lepuiați
  • lepuirăți
  • lepuiserăți
  • lepuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepuiesc
(să)
  • lepuiască
  • lepuiau
  • lepui
  • lepuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lepuire

  • 1. Acțiunea de a lepui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi lepui
    surse: DEX '98 DEX '09

lepui

  • 1. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: