lepră sf [At: NEAGOE, ÎNV. 76/32 / Pl: ~re / E: ngr λέπρα] 1 Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil, manifestată prin leziuni ale pielii și ale sistemului nervos periferic Si: (înv) gubăvie, pricază¹, stricăciune. 2 (Înv; îs) ~a (cea) arăpească sau ~a arabilor Formă de lepră (1) manifestată prin îngroșarea pielii membrelor și apariția unor răni purulente. 3 (Înv; îs) ~a (cea) grecească Formă de lepră (1) manifestată prin erupții cu bășicuțe pe piele, care, uscându-se, lasă pete scorțoase cu crăpături purulente. 4 (Îs) ~ venerică Fază cronică a unor boli venerice, caracterizată prin ulcerații și răni purulente. 5 (Ccr) Pustule, erupții, cauzate de lepră (1). 6 (Rar) Pelagră. 7 (Fig) Element nociv cu o mare răspândire, care acționează intens Si: flagel, plagă, racilă. 8 (Fig) Persoană antipatică, lipsită de caracter și fără scrupule. 9 (Arg) Denunțător. 10 (Înv) Boală a unor pomi fructiferi manifestată prin apariția unui praf alb pe ramuri, frunze sau fructe. 11 (Bot; îc) ~a-lupului Plantă din familia criptogamelor (Anthoceras punctatus).