LENOS, -OASĂ, lenoși, -oase, adj. (Rar) Leneș. Și cum stau pe trunchiul de fag răzimat Lenos, avînd capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi. COȘBUC, P. II 204. Poziția ei cea lenoasă... ar fi înflăcărat pe Xenocrat. NEGRUZZI, S. I 17. O făcea lenoasă și îi imputa, Căci nu găsea seara gata de cinat. PANN, P. V. II 64. ◊ Fig. Tonul lenos al manelelor orientale. ODOBESCU, S. II 521. – Variantă: (regional) leneos, -oasă. (RETEGANUL, P. I 51) adj.