LEMNUȘ, lemnușuri, s. n. 1. (Regional, uneori determinat prin «de chibrit») Băț de chibrit, chibrit. El își aprinse țigara și puse lemnușul de chibrit în cenușernița ce sta pe pat, lîngă el. SLAVICI, N. I 265. Lemnușele erau jilave, iască n-aveau să scapere. RETEGANUL, P. III 42. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. De la noi pînă la Cluj, Viorele și lemnuș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305.