2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.

LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.

LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.

LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.

leicuță1 sf [At: HELIADE, O. I, 189 / A și: leicuță / Pl: ~țe / E: leică1 + uță] (Mun) 1-12 (Șhp) Leică1 (1-2, 7-10) (drăguță, tânără). 13 Termen cu care se adresează femeile între ele. 14 Termen de adresare între cumnate. 15 Iubită.

leicuță2 sf [At: POP ap. GCR II, 318 / Pl: ~țe / E: leică2 + -uță] 1-2 (Șhp) Leică2 (1) (mică).

LEICÚȚĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui leică1. Leicuței i-a făcut răvaș de drum. DELAVRANCEA, S. 39. D-ar fi venit neicuța, L-ar fi cunoscut leicuța. TEODORESCU, P. P. 320. Tu, leicuță Cătălină, Ce dai la bărbat de cină? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411. – Pronunțat: lei-.

LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui leică2; pîlnie mică. Oi face gura leicuță, Pîntecele balercuță (zice cel ce se pregătește să bea mult). SEVASTOS, N. 141. – Pronunțat: lei-.

leĭcúță f., pl. e. Munt. Dim. d. leĭca: ĭa stăĭ, leĭcuță!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leicúță (leiculiță, pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe

leicúță (leiculiță; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEICÚȚĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuță.

leicuță s. v. PETUNIE. PÎLNIOARĂ. PÎLNIUȚĂ.

Intrare: leicuță (leiculiță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leicuță
  • leicuța
plural
  • leicuțe
  • leicuțele
genitiv-dativ singular
  • leicuțe
  • leicuței
plural
  • leicuțe
  • leicuțelor
vocativ singular
  • leicuță
  • leicuțo
plural
  • leicuțelor
Intrare: leicuță (pâlnioară)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leicuță
  • leicuța
plural
  • leicuțe
  • leicuțele
genitiv-dativ singular
  • leicuțe
  • leicuței
plural
  • leicuțe
  • leicuțelor
vocativ singular
  • leicuță
  • leicuțo
plural
  • leicuțelor

leicuță (leiculiță)

  • 1. popular Diminutiv al lui leică.
    exemple
    • Leicuței i-a făcut răvaș de drum. DELAVRANCEA, S. 39.
      surse: DLRLC
    • D-ar fi venit neicuța, L-ar fi cunoscut leicuța. TEODORESCU, P. P. 320.
      surse: DLRLC
    • Tu, leicuță Cătălină, Ce dai la bărbat de cină? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Leică + sufix -uță.
    surse: DEX '09

leicuță (pâlnioară)

etimologie:

  • Leică + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98