2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -isi.

LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -isi.

lehamitisi v vz lehămetisi

lehămetesi v vz lehămetisi

lehămetisi [At: CREANGĂ, P. 12 / V: (rar) ~mitesi, ~hametesi, ~mit~, ~hemit~, ~hamit~ / Pzi: ~esc / E: lehamite + -isi] (Reg) 1 vr A se plictisi. 2 vr A se lehămeti (2). 3 vt A scârbi pe cineva cu ceva.

lehămitesi v vz lehămetisi

lehămitisi v vz lehămetisi

lehemitisi v vz lehămetisi

LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se lehămeti. Se lehămetisiseră pînă și cele două de gura cea rea a babei. CREANGĂ, P. 12.

lehămetesì v. Mold. a se sătura cu totul, a se desgusta mult: se lehămetesiseră până și cele două de gura cea rea a babei CR.

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lehămetisí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetiséște, imperf. 3 sg. se lehămetiseá; conj. prez. 3 să se lehămetiseáscă

lehămetisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetisésc, imperf. 3 sg. lehămetiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEHĂMETISÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.

lehămetisi vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. SĂTURA. SCÎRBI.

Intrare: lehămetisire
lehămetisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehămetisire
  • lehămetisirea
plural
  • lehămetisiri
  • lehămetisirile
genitiv-dativ singular
  • lehămetisiri
  • lehămetisirii
plural
  • lehămetisiri
  • lehămetisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lehămetisi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămetisi
  • lehămetisire
  • lehămetisit
  • lehămetisitu‑
  • lehămetisind
  • lehămetisindu‑
singular plural
  • lehămetisește
  • lehămetisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămetisesc
(să)
  • lehămetisesc
  • lehămetiseam
  • lehămetisii
  • lehămetisisem
a II-a (tu)
  • lehămetisești
(să)
  • lehămetisești
  • lehămetiseai
  • lehămetisiși
  • lehămetisiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămetisește
(să)
  • lehămetisească
  • lehămetisea
  • lehămetisi
  • lehămetisise
plural I (noi)
  • lehămetisim
(să)
  • lehămetisim
  • lehămetiseam
  • lehămetisirăm
  • lehămetisiserăm
  • lehămetisisem
a II-a (voi)
  • lehămetisiți
(să)
  • lehămetisiți
  • lehămetiseați
  • lehămetisirăți
  • lehămetisiserăți
  • lehămetisiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămetisesc
(să)
  • lehămetisească
  • lehămetiseau
  • lehămetisi
  • lehămetisiseră
lehamitisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehămetesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehămitesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehămitisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehemitisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lehămetisi lehamitisi lehămetesi lehămitesi lehămitisi lehemitisi

etimologie:

  • Lehamete + sufix -isi.
    surse: DEX '98 DEX '09