15 definiții pentru legumi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă.

legumi vt [At: LB / Pzi: ~mesc / E: legumă] 1 (Îdt) A se hrăni numai cu legume (1). 2 (Îdt) A mânca în mod frugal. 3 (Îdt) A trăi simplu. 4 (Mun; Trs) A mânca sau a bea câte puțin Si: a ciuguli. 5 (Pex; rar) A consuma cu mare plăcere o mâncare sau o băutură Si: a degusta, a savura. 6 (Mun; Trs; pex) A consuma din ceva în mică măsură Si: a economisi, a păstra, a prețui. 7 (Reg; îe) A-și ~ vorbele A vorbi rar, încet, stins.

LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin, de ici și de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă.

LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînca (sau a bea) cu cumpătare, a lua din mîncare cîte puțin; a ciuguli, a gusta. Se tolănesc pe canapele și fotoliuri, legumind ceaiul linguriță cu linguriță. DELAVRANCEA, S. 140. ◊ Absol. Dacă legumim, ajungem la primăvară. STANCU, D. 100.

LEGUMI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „(referitor la) legume”, „de legume”. [< fr., it. legumi-, cf. lat. legumen].

LEGUMI- elem. „legumă”. (< fr. legumi-, cf. lat. legumen, -minis)

A LEGUMÍ ~ésc tranz. rar (băuturi, mâncăruri) A consuma în cantități mici, înghițind câte puțin; a ciuguli. /Din legumă

legumì v. 1. a mânca bucate gătite cu legume; 2. a sorbi cu încetul: a legumi ceaiul linguriță cu linguriță.

legumésc v. tr. (d. legumă). Fac mîncare cu economie, economisesc: a legumi ceapa și carnea la borș. Fig. Iron. Gust cîte puțin: a legumi ceaĭu cu lingurița, a legumi o leacă de știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legumí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legumésc, imperf. 3 sg. legumeá; conj. prez. 3 să legumeáscă

legumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legumésc, imperf. 3 sg. legumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. legumeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGUMÍ vb. (fig.) a ciuguli, a frunzări. (De ce ~ mâncarea?)

LEGUMI vb. (fig.) a ciuguli, a frunzări. (De ce ~ mîncarea?)

Intrare: legumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legumi
  • legumire
  • legumit
  • legumitu‑
  • legumind
  • legumindu‑
singular plural
  • legumește
  • legumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legumesc
(să)
  • legumesc
  • legumeam
  • legumii
  • legumisem
a II-a (tu)
  • legumești
(să)
  • legumești
  • legumeai
  • legumiși
  • legumiseși
a III-a (el, ea)
  • legumește
(să)
  • legumească
  • legumea
  • legumi
  • legumise
plural I (noi)
  • legumim
(să)
  • legumim
  • legumeam
  • legumirăm
  • legumiserăm
  • legumisem
a II-a (voi)
  • legumiți
(să)
  • legumiți
  • legumeați
  • legumirăți
  • legumiserăți
  • legumiseți
a III-a (ei, ele)
  • legumesc
(să)
  • legumească
  • legumeau
  • legumi
  • legumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legumi

  • 1. regional A mânca sau a bea câte puțin; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă.
    exemple
    • Se tolănesc pe canapele și fotoliuri, legumind ceaiul linguriță cu linguriță. DELAVRANCEA, S. 140.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă legumim, ajungem la primăvară. STANCU, D. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • legumă
    surse: DEX '98 DEX '09