13 definiții pentru legitimitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité.

legitimitate sf [At: POTECA, F. 68/16 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr légitimité] 1-4 Însușire a ceea ce este legitim (1-4) Si: (îvr) pravilnicie. 5-6 Calitate a unui copil legitim (8-9). 7 (Asr) Drept la tron al unei dinastii legitime (12) Si: (îvr) legitimism (1), (îvr) leghitimitală. 8 Îndreptățire. 9 Justificare. 10 Motivare.

LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. (Livr.) Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité.

LEGITIMITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este legitim. Bălcescu a folosit argumentele istorice menite să probeze legitimitatea drepturilor și năzuințelor care însuflețeau păturile oprimate ale poporului romîn. L. ROM. 1953, nr. 1, 32.

LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [Cf. fr. légitimité, lat. med. legitimitas].

LEGITIMITÁTE s. f. calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité)

LEGITIMITÁTE f. Caracter legitim. A contesta ~ea unui drept. [G.-D. legitimității] /<fr. légitimité

legitimitate f. 1. calitatea celor legitime; 2. starea copilului legitim.

*legitimitáte f. (d. legitim). Calitatea de a fi legitim. Starea unuĭ copil legitim. Dreptu dinastiiĭ legitime (cum i s’a recunoscut la 1830 luĭ Carol X în Francia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimitắții

legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimității; pl. legitimități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGITIMITÁTE s. v. îndreptățire, justificare, motivare, motivație, rațiune, temei.

legitimitate s. v. ÎNDREPTĂȚIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. RAȚIUNE. TEMEI.

Intrare: legitimitate
legitimitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimitate
  • legitimitatea
plural
  • legitimități
  • legitimitățile
genitiv-dativ singular
  • legitimități
  • legitimității
plural
  • legitimități
  • legitimităților
vocativ singular
plural

legitimitate

  • 1. Însușire a ceea ce este legitim.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Bălcescu a folosit argumentele istorice menite să probeze legitimitatea drepturilor și năzuințelor care însuflețeau păturile oprimate ale poporului romîn. L. ROM. 1953, nr. 1, 32.
      surse: DLRLC

etimologie: