2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.

legitimist, ~ă [At: AR (1834) 1441/11 / V: (îvr) ~ghi~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr legitimiste] 1-2 smf, a (Adept) al legitimismului (1). 3 Privitor la legitimism (1).

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f. (În țările monarhice) Partizan al monarhiei ereditare. În politică este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320.

LEGITIMÍST, -Ă adj. Referitor la legitimism. // s.m. și f. Adept al legitimismului. [< fr. légitimiste].

LEGITIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. légitimiste)

LEGITIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al legitimismului. /<fr. légitimiste

LEGITIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de legitimism; propriu legitimismului. /<fr. légitimiste

*legitimíst, -ă s. și adj. Care apără principiu dinastiiĭ legitime, drepturile de naștere la tron: partidu legitimist francez.

leghitimist, ~ă sm, a vz legitimist

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legitimist adj. m., s. m., pl. legitimiști; adj. f., s. f. legitimistă, pl. legitimiste

legitimíst s. m., adj. m., pl. legitimíști; f. sg. legitimístă, pl. legitimíste

Intrare: legitimist (adj.)
legitimist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimist
  • legitimistul
  • legitimistu‑
  • legitimistă
  • legitimista
plural
  • legitimiști
  • legitimiștii
  • legitimiste
  • legitimistele
genitiv-dativ singular
  • legitimist
  • legitimistului
  • legitimiste
  • legitimistei
plural
  • legitimiști
  • legitimiștilor
  • legitimiste
  • legitimistelor
vocativ singular
plural
Intrare: legitimist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimist
  • legitimistul
  • legitimistu‑
plural
  • legitimiști
  • legitimiștii
genitiv-dativ singular
  • legitimist
  • legitimistului
plural
  • legitimiști
  • legitimiștilor
vocativ singular
  • legitimistule
  • legitimiste
plural
  • legitimiștilor
leghitimist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legitimist, legitimiștisubstantiv masculin
legitimistă, legitimistesubstantiv feminin
legitimist, legitimistăadjectiv

  • 1. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În politică este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.