2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.

legitimist, ~ă [At: AR (1834) 1441/11 / V: (îvr) ~ghi~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr legitimiste] 1-2 smf, a (Adept) al legitimismului (1). 3 Privitor la legitimism (1).

LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f. (În țările monarhice) Partizan al monarhiei ereditare. În politică este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320.

LEGITIMÍST, -Ă adj. Referitor la legitimism. // s.m. și f. Adept al legitimismului. [< fr. légitimiste].

LEGITIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. légitimiste)

LEGITIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al legitimismului. /<fr. légitimiste

LEGITIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de legitimism; propriu legitimismului. /<fr. légitimiste

*legitimíst, -ă s. și adj. Care apără principiu dinastiiĭ legitime, drepturile de naștere la tron: partidu legitimist francez.

leghitimist, ~ă sm, a vz legitimist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legitimíst adj. m., s. m., pl. legitimíști; adj. f., s. f. legitimístă, pl. legitimíste

legitimíst s. m., adj. m., pl. legitimíști; f. sg. legitimístă, pl. legitimíste

Intrare: legitimist (adj.)
legitimist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimist
  • legitimistul
  • legitimistu‑
  • legitimistă
  • legitimista
plural
  • legitimiști
  • legitimiștii
  • legitimiste
  • legitimistele
genitiv-dativ singular
  • legitimist
  • legitimistului
  • legitimiste
  • legitimistei
plural
  • legitimiști
  • legitimiștilor
  • legitimiste
  • legitimistelor
vocativ singular
plural
Intrare: legitimist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimist
  • legitimistul
  • legitimistu‑
plural
  • legitimiști
  • legitimiștii
genitiv-dativ singular
  • legitimist
  • legitimistului
plural
  • legitimiști
  • legitimiștilor
vocativ singular
  • legitimistule
  • legitimiste
plural
  • legitimiștilor
leghitimist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legitimist, -ă legitimist (2) legitimistă leghitimist

  • 1. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În politică este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320.
      surse: DLRLC

etimologie: