12 definiții pentru legislatură leghislatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGISLATÚRĂ, legislaturi, s. f. Perioadă de timp pentru care este ales sau în care funcționează un organ legislativ. – Din fr. législature.

legislatu sf [At: CR (1832), 222/8 / V: (înv) ~ghis~ / Pl: ~uri / E: fr législature] 1 Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (5). 2 (Iuz) Putere legislativă. 3 (Înv) Legislație (1).

LEGISLATÚRĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (sau organul suprem al puterii). – Din fr. législature.

LEGISLATÚRĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ. Guvernul se pregătea să-și împlinească legislatura întreagă! C. PETRESCU, Î. II 150.

LEGISLATÚRĂ s.f. Durata mandatului unui organ legislativ. [< fr. législature].

LEGISLATÚRĂ s. f. durata mandatului unui organ legislativ. (< fr. législature)

LEGISLATÚRĂ ~i f. 1) Corp legislativ în funcțiune. 2) Perioadă de timp în care funcționează un organ legislativ. /<fr. législature

legislatură f. 1. totalitatea puterilor constituite cari fac legile; 2. adunarea legislativă în funcțiune; 3. durata puterilor acestei adunări.

*legislatúră f., pl. ĭ (format după legislator, ca lectură-lector). Totalitatea puterilor care concură la facerea legilor. Exercițiu mandatuluĭ uneĭ adunărĭ legislative. Durata eĭ. În Statele Unite, parlamentu local al fiecăruĭ stat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legislatúră s. f., g.-d. art. legislatúrii; pl. legislatúri

legislatúră s. f., g.-d. art. legislatúrii; pl. legislatúri

Intrare: legislatură
legislatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legislatu
  • legislatura
plural
  • legislaturi
  • legislaturile
genitiv-dativ singular
  • legislaturi
  • legislaturii
plural
  • legislaturi
  • legislaturilor
vocativ singular
plural
leghislatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leghislatu
  • leghislatura
plural
  • leghislaturi
  • leghislaturile
genitiv-dativ singular
  • leghislaturi
  • leghislaturii
plural
  • leghislaturi
  • leghislaturilor
vocativ singular
plural

legislatură leghislatură

  • 1. Perioadă de timp pentru care este ales sau în care funcționează un organ legislativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Guvernul se pregătea să-și împlinească legislatura întreagă! C. PETRESCU, Î. II 150.
      surse: DLRLC

etimologie: