8 definiții pentru legic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernîi).

legic, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I, 21 / Pl: ~ici, ~ice / E: lege + -ic, cf rs закономерный] 1 Care are caracter de lege (38). 2 Care este în conformitate cu legea (38). 3 Care se bazează pe lege (38).

LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi).

LÉGIC, -Ă adj. Care are caracter obligatoriu, de lege. [< lege + -ic].

LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic)

LÉGIC ~că (~ci, ~ce) Care este în conformitate cu legile obiective. /lege + suf. ~ic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

légic adj. m., pl. légici; f. légică, pl. légice

légic adj. m., pl. légici; f. sg. légică, pl. légice

Intrare: legic
legic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legic
  • legicul
  • legicu‑
  • legică
  • legica
plural
  • legici
  • legicii
  • legice
  • legicele
genitiv-dativ singular
  • legic
  • legicului
  • legice
  • legicei
plural
  • legici
  • legicilor
  • legice
  • legicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legic

  • 1. Care are caracter de lege obiectivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Lege + sufix -ic
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba rusă zakonomernîi
    surse: DEX '09