2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

legenda vri [At: H IV, 52 / Pzi: ~dez / E: legendă] (Reg) 1-2 A (se) povesti.

LEGENDÁ vb. tr. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă. (< fr. légender)

legendă sf [At: ASACHI, S. L. I, 179 / V: (îvr) lehe~ / Pl: ~de / E: fr légende, lat legenda] 1 Specie a epicii populare, în proză sau în versuri, care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen etc. 2 (Îla) De ~ Care este specific legendei (1) Si: fabulos, fantastic, mitic2. 3 (Îe) A intra (sau a trece) în ~ A deveni foarte cunoscut Si: celebru, faimos. 4 (Îae) A deveni subiect pentru o legendă (1). 5 Construcție literară cultă care preia și transformă subiectul unei legende (1). 6 (Lsg) Tradiție orală bazată pe legende (1) cu aceeași temă. 7 (Pex) Ceea ce se discută, se relatează sau se crede despre cineva sau despre ceva, deformându-se adesea realitatea prin exagerări. 8 Povestire născocită despre o persoană, despre o situație etc. 9 Inscripție circulară pe o monedă sau pe o medalie. 10 Povestire în care se relatează viața sfinților. 11 Text sau tabel în care se explică semnele convenționale și ceea ce nu poate fi redat grafic de pe o hartă, de pe un plan, de pe o imagine fotografică sau desenată etc.

LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. ♦ Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, care are ca subiect o legendă. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.

LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.

LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire (de obicei populară) în proză sau în versuri avînd elemente fantastice și miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice. Horia a trecut în legendă chiar în timpul vieții sale. IST. R.P.R. 278. Acesta e ținutul în care, pe seama Oltului, încep să se ivească legendele. BOGZA, C. O. 256. Legenda, frumos o spun bătrînii, Cum palidul bălaur ajunse păzitor Pădurii, cum izvorul ajunse a fi izvor De leac. COȘBUC, P. II 176. ◊ (Poetic) Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară. EMINESCU, O. I 321. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție de explicare, lămurire a semnelor convenționale de pe o hartă, plan, diagramă etc. Trecea repede de la stegulețele desenate deasupra fiecărui sat la legenda hărții. GALAN, B. I 41. ♦ Completare sub formă de memoriu, care se anexează la o hartă, schemă etc. cu privire la unele date ce nu se pot exprima grafic (starea drumurilor, alimentarea cu apă etc.).

LEGÉNDĂ s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisă în special pe cale orală și bazată pe un fond istoric sau pe o închipuire mistică. ♦ Piesă instrumentală cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscripție (pe o monedă, pe o medalie). 3. Explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă, de pe un plan etc. ♦ Text care se găsește sub un desen, sub o gravură, sub o schemă etc. [< fr. légende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].

LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc. ◊ piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ. 2. inscripție (pe o monedă, medalie). 3. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc. ◊ text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc. (< fr. légende, lat. legenda)

LEGÉNDĂ ~e f. 1) Povestire tradițională în proză sau în versuri, transmisă, de obicei, pe cale orală, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real. 2) Piesă muzicală instrumentală cu caracter narativ. 3) rel. Povestire din viața sfinților. ~ biblică. 4) Povestire deformată și înfrumusețată de imaginație. 5) Tabel cu care se dotează o ilustrație, o gravură, o hartă sau un plan și care conține o explicație textuală a semnelor convenționale. /<fr. légende, lat. legenda

legendă f. 1. viețile sfinților de peste an; 2. povestire populară transmisă prin tradițiune; 3. poveste minunată și puțin credibilă: Nilul mișc’a lui legendă și oglinda-i galben clară EM.; 4. mică poemă despre o faptă sau tradițiune istorică în care mai adesea miraculosul se amestecă cu tragicul: Legendele naționale de Bolintineanu; 5. explicațiune adaosă la un plan, la o cartă topografică; 6. inscripțiune pe o medalie.

*legéndă f., pl. e (mlat. legenda, lucrurĭ care trebuĭe să fie citite, d. lat. légere, a citi. V. lector, înțe-leg). Vĭețile sfinților, care se citeaŭ odată la masă în mîmăstirile catolice. Povestire populară dezvoltată saŭ prefăcută pin tradițiune și care are de multe orĭ un fond real. Mincĭună, palavre care se tot spun și ajung să fie crezute. Inscripțiunea de pe o monetă, o medalie. Explicațiunea semnelor topografice pe o hartă saŭ pe un plan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legéndă s. f., g.-d. art. legéndei; pl. legénde

legéndă s. f., g.-d. art. legéndei; pl. legénde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGÉNDĂ s. v. minologhion, sinaxar.

legendă s. v. MINOLOGHION. SINAXAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

legéndă (legénde), s. f.1. Mit. – 2. Inscripție pe o monedă sau pe o medalie, explicație la baza unei plăci. Fr. légende.Der. legendar, adj., din fr. légendaire; legendar, s. n. (Trans., înv., enciclopedie, manual de învățămînt elementar), din germ. Legendar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

legendă, titlu aplicat, începând din perioada romantică, unor creații de tip foarte diferit, de la piese instrumentale (cele 2 l. pentru pian de Listz: Predica Sf. Francisc de Assisi către păsări și Sf. François de Paule mergând pe valuri; Legenda pentru trp. și pian de George Enescu) pănâ la vaste lucrări vocal-simf. (L. dramatică Damnațiunea lui Faust de Berlioz). Denumirea se explică prin substratul programatic* al acestor lucrări (subiecte inspirate din povestiri religioase și profane), sau prin simplul ton narativ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEGENDA AUREA (sau LEGENDA SANCTORUM), culegeri de scrieri cuprinzând viețile sfinților, întocmită de Iacopo da Varagine, în 1255, fiind cea mai cunoscută scriere hagiografică din Evul Mediu. Răspândită rapid în toată Europa catolică, a fost tradusă în diverse limbi și îmbogățită cu viețile unor sfinți locali. A servit ca izvor de informație pentru iconografia medievală occidentală.

LEGENDA SF. GERARD, scriere hagiografică în care este înfățișată viața lui Gerard, primul episcop de Cenad (1030-1046). Cuprinde informații cu caracter social și politic privitoare la societatea contemporană lui din Banat.

Intrare: legenda
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legenda
  • legendare
  • legendat
  • legendatu‑
  • legendând
  • legendându‑
singular plural
  • legendea
  • legendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legendez
(să)
  • legendez
  • legendam
  • legendai
  • legendasem
a II-a (tu)
  • legendezi
(să)
  • legendezi
  • legendai
  • legendași
  • legendaseși
a III-a (el, ea)
  • legendea
(să)
  • legendeze
  • legenda
  • legendă
  • legendase
plural I (noi)
  • legendăm
(să)
  • legendăm
  • legendam
  • legendarăm
  • legendaserăm
  • legendasem
a II-a (voi)
  • legendați
(să)
  • legendați
  • legendați
  • legendarăți
  • legendaserăți
  • legendaseți
a III-a (ei, ele)
  • legendea
(să)
  • legendeze
  • legendau
  • legenda
  • legendaseră
Intrare: legendă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legendă
  • legenda
plural
  • legende
  • legendele
genitiv-dativ singular
  • legende
  • legendei
plural
  • legende
  • legendelor
vocativ singular
plural
lehendă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)