LEGE. Subst. Lege, pravilă (înv.), decret, ucaz (înv. și pop.), edict (înv.), firman (înv.); normă; regulă, dispoziție, hotărîre, rezoluție, decizie, ordin, ordonanță. Lege scrisă; lege nescrisă, lege naturală, obiceiul pămîntului, cutumă, consuetudine. Constituție, statut (înv.), cartă. Cod, codice (înv.), corp de legi; cod penal; cod civil; codul familiei; codul muncii. Statut, regulament, reglement (înv.); statut personal (jur.); statut real. Legislație. Legalitate, legitimitate (livr.); constituționalitate. Legalizare; validare. Legiferare, legiuire (înv. și pop.). Codificare. Legislator, legiuitor. Organ legislativ; putere legislativă; consiliu legislativ. Adj. Legal, legiuit (înv. și pop.), legitim, licit, pravilnic (înv.), pravilnicesc (înv.); regulat, regular (înv.); constituțional; statutar; regulamentar, reglementar; cutumiar, consuetudinar. Legislativ. Legalizat. Vb. A fi în legalitate, a intra în legalitate, a se conforma legilor, a respecta legea, a aplica legea. A legisla, a face legi, a promulga o lege; a pune (a rîndui) pravilă (înv.); a decreta, a da un decret, a hotărî, a decide, a statua (livr.); a reglementa, a legaliza. A legifera, a legiui (înv. și pop.), a sancționa. A încălca legea; a se abate de la litera legii; a se abate de la lege, a deroga. A abroga o lege. Adv. (În mod) legal, legalmente, legitim, de drept, după lege, conform legii, după pravilă, pravilicește (înv). V. document, dreptate, obicei, ordine.