LEGALITATE s. f. Faptul de a fi conform cu legile, respectare a legilor; stare de ordine capabilă să asigure, prin lege, viața și activitatea unei societăți, a unui stat etc. Legalitatea populară garantează inviolabilitatea marilor drepturi și libertăți cucerite prin lupta și munca poporului muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 20. ◊ Expr. A intra în legalitate = a se conforma principiilor legilor în vigoare. A fi în legalitate = a fi, a lucra sub ocrotirea legilor în vigoare. ♦ Organizare a unui stat pe bază de legi; ansamblul legilor (unei țări). Numai să ne dea mijloace de a lucra asupra țării și de a da țării o legalitate. GHICA, A. 580.