9 definiții pentru lecită lecit lechitos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n.] – Din fr. lécythe.

leci sf [At: M. D. ENC. / V: lechitos sn, lecit sn / Pl: ~te / E: fr lécythe, ngr λεκίτος] Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.

LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe.

LECÍT s. n. v. lecită.

lechitos[1] sn vz lecită corectată

  1. În original, incorect accentuat: lechitos LauraGellner

LECHÍTOS s.n. (Ant.) Urcior pentru untdelemn, folosit și ca vas funerar. [Var. lecit s.n. / < gr. lekythos, cf. fr. lecythe].


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LECÍT (< fr.) s. n. (La vechii greci) Vas mic din ceramică, de formă alungită, cu gâtul înalt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, decorat cu picturi sau reliefuri, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.

Intrare: lecită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leci
  • lecita
plural
  • lecite
  • lecitele
genitiv-dativ singular
  • lecite
  • lecitei
plural
  • lecite
  • lecitelor
vocativ singular
plural
lecit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecit
  • lecitul
  • lecitu‑
plural
  • lecite
  • lecitele
genitiv-dativ singular
  • lecit
  • lecitului
plural
  • lecite
  • lecitelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lechitos
  • lechitosul
  • lechitosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lechitos
  • lechitosului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lecită lecit lechitos

  • 1. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: