leápșă (ea dift.) f., pl. epșĭ (V. lepșesc). Fam. Fleașcă, palmă aplicată cuĭva. De-a leapșa, un joc în care un copil care fuge trebuĭe să-ĭ lovească cu palma pe alțiĭ care fug. Cine e lovit, trebuĭe să alerge el după alțiĭ pînă-l lovește pe unu. – Și leapșcă, pl. șcĭ (Bz.).