9 definiții pentru leșcă leașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leșcă sf [At: MARIAN, Î, 200 / V: (reg) leaș~ / Pl: ? / E: ucr лиыка] (Buc) 1 Lingură cu care se netezește mămăliga. 2 Lopățică de lemn cu care se întorc plăcintele. 3 Draniță de forma unei lopățele, folosită la un joc de copii. 4 (Îcs) De-a ~a Joc de copii în care se folosește leașca[1] (3). 5 (Fig) Mahalagioaică.

  1. Variantă a cuvântului leșcă LauraGellner

leașcă1 sf [At: CIHAC II, 166 / Pl: ~ște / E: leș + -că] (Îrg) 1 Femeie poloneză. 2 (Pex) Femeie străină, cu alt port și alte obiceiuri decât cele românești.

leașcă2 sf [At: LEXIC REG. II, 81 / Pl: ~ște / E: cf leșcă] (Reg) Prăjină folosită pentru culesul fructelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leáșcă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. léștei; pl. léște

leáșcă s. f., g.-d. art. léștei; pl. léște


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

léșcă s.f. (reg.) lopățică de întors plăcinta pe lespede.

léșcă, s.f. – (reg.) 1. Lemnul cu care se bate lutul folosit la olărit (Iuliu Pop, 1970). 2. Bucată de draniță sau lemn, lată la un capăt (Memoria, 2001). – Din ucr. liska (MDA).

léșcă, s.f. – 1. Lemnul cu care se bate lutul folosit la olărit (Iuliu Pop 1970). 2. Bucată de draniță sau lemn, lată la un capăt (Memoria 2001). – Din ucr. liska.

Intrare: leșcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșcă
  • leșca
plural
  • lești
  • leștile
genitiv-dativ singular
  • lești
  • leștii
plural
  • lești
  • leștilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leașcă
  • leașca
plural
  • lește
  • leștele
genitiv-dativ singular
  • lește
  • leștei
plural
  • lește
  • leștelor
vocativ singular
plural