2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

laurea [At: IORDAN, L. R. A. 236 / P: la-u-re-a / Pzi: ~eez / E: laureat] 1 vt A acorda un înalt premiu pentru merite deosebite. 2 vt A încununa cu lauri. 3 vt A acoperi de glorie. 4-5 vtr (A face să treacă sau) a trece examenul de doctorat, în unele țări, ca Italia.

LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p. i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)

lăurea sf [At: I. GOLESCU, C 272r / Pl: ~ele / E: laur + -ea] (Bot; reg) Tulichină (Daphne mezereum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laureá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. laureáză

Intrare: laurea
verb (VT210)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • laurea
  • laureare
  • laureat
  • laureatu‑
  • laureând
  • laureându‑
singular plural
  • laureea
  • laureați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • laureez
(să)
  • laureez
  • lauream
  • laureai
  • laureasem
a II-a (tu)
  • laureezi
(să)
  • laureezi
  • laureai
  • laureași
  • laureaseși
a III-a (el, ea)
  • laureea
(să)
  • laureeze
  • laurea
  • laureă
  • laurease
plural I (noi)
  • laureăm
(să)
  • laureăm
  • lauream
  • laurearăm
  • laureaserăm
  • laureasem
a II-a (voi)
  • laureați
(să)
  • laureați
  • laureați
  • laurearăți
  • laureaserăți
  • laureaseți
a III-a (ei, ele)
  • laureea
(să)
  • laureeze
  • laureau
  • laurea
  • laureaseră
Intrare: lăurea
lăurea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)