LAURACEE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

lauracee sfi [At: M. D. ENC. / E: fr lauracées, it lauracee] 1 (Lpl) Familie de arbori și arbuști din regiunile tropicale și mediteraneene, cu frunze persistente, bogate în uleiuri eterice, având flori mici dispuse în inflorescențe, ale căror frunze și fructe sunt folosite în medicină sau ca mirodenii. 2 (Șls) Plantă din familia lauraceelor (1).

LAURACEE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées.

LAURACEE s.f.pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracées].

LAURACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. (< fr. lauracées)

lauracee (desp. la-u-) s. f., art. lauraceea, g.-d. art. lauraceei; pl. lauracee

lauracee (la-u-) s. f., art. lauraceea, g.-d. art. lauraceei; pl. lauracee

lauracee s. f. (sil. -la-u-), pl. lauracee

LAURACÉE (< fr.; {s} lat. laurea „dafin”) s. f. pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile tropicale și mediteraneene, cu frunze pieloase persistente, bogate în uleiuri eterice, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, și cu fructe bace sau drupe. Cuprinde plante tehnice, medicinale și producătoare de mirodenii (ex. dafinul, arborele de camfor, avocado etc.).