LATINIST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în Antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

latinist, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 349 / V: (înv) lăt~ / Pl: ~iști / E: fr latiniste] 1-2 smf, a (Specialist) care studiază filologia latină. 3-4 smf, a (Adept) al latinismului (4). 5 a De latinism (4). 6 a Referitor la latinism (4). 7-8 a Caracteristic (latinismului (4) sau) latiniștilor (3). 9 a (Îs) Curentul ~ (sau școala, direcția ~ă) Latinism (4).

LATINIST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

LATINIST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște bine limba și literatura latină, precum și antichitatea romană; specialist în filologia latină. Mulți dintre cronicarii romîni au fost buni latiniști. 2. Adept al latinismului (2). [Russo, Alecsandri, Negruzzi, Alexandrescu și Bălcescu] au stăvilit prin însăși opera lor încercările latiniștilor de a fereca limba în tipare nefirești, neviabile. L. ROM. 1953, nr. 2, 39. ◊ (Adjectival) Bălcescu, care ascultase zîmbind, cu ochii aiurea toată discuția, îl tachină și el pe dascălul latinist. CAMIL PETRESCU, O. II 55. (Expr.) Curent latinist (sau școală latinistă) = curent reprezentat de adepții latinismului. În sec. al XVIII-lea mai mulți istorici romîni din Transilvania au creat așa-numita școală latinistă. IST. R.P.R. 3.

LATINIST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). // adj. Curentul latinist (sau școala latinistă) = curent în lingvistica și filologia română din a doua jumătate a sec. XIX, care a dus la exagerare, pe linia unei latinizări forțate a limbii, ideile fruntașilor Școlii ardelene. [< fr. latiniste].

LATINIST, -Ă I. s. m. f. 1. specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. adept al latinismului (2) II. adj. curentul ~ (sau școala ~ă) = latinism (2). (< fr. latiniste)

LATINIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al latinismului. 2) Specialist în filologia latină. /<fr. latiniste

LATINIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de latinism; propriu latinismului. /<fr. latiniste

latinist m. cel ce știe bine latinește. ║ a. care tinde a latiniza: curentul latinist în Transilvania.

*latiníst, -ă s. Care știe (saŭ și vorbește) latinește: cardinalu Bembo era un eminent latinist. Adj. Care tinde a latiniza: curentu latinist din Transilvania.

latinist adj. m., s. m., pl. latiniști; adj. f., s. f. latinistă, pl. latiniste

latinist adj. m., s. m., pl. latiniști; adj. f., s. f. latinistă, pl. latiniste

latinist s. m., adj. m., pl. latiniști; f. sg. latinistă, pl. latiniste

LATINIST, -Ă adj. (<fr. latiniste): în sintagma curent latinist (v.).

LATINIST s. m. (< adj. latinist, -ă < fr. latiniste): 1. adept al curentului latinist. 2. specialist în filologia latină și în antichitatea romană.