LATENȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

latent, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 140 / V: (îvr) ~tinte / Pl: ~nți, ~e / E: lat latens, -tis, fr latent, it latente, ger latent] 1 Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. 2 (Chm; îs) Căldură ~ă Cantitate de căldură necesară pentru a determina schimbarea stării unui gram de substanță, fără schimbare de temperatură. 3 (Înv; fig) Care absoarbe căldura din jur pentru a-și schimba starea de agregare. 4 (Rar) Conspirativ.

latență sf [At: RALEA, S. T. II, 265 / Pl: ~țe / E: fr latence] (Liv) 1-2 (Stare a) ceea ce este latent (1).

latinte a vz latent

CĂLDURĂ (pl. -ri) sf. 1 Temperatura ridicată a unui corp: căldura focului ¶ 2 Căldura animală 👉 ANIMAL ¶ 3 ~ specifică 👉 SPECIFIC ~ latentă 👉LATENT ¶ 4 Temperatura produsă prin acțiunea soarelui: căldurile verii; în toiul căldurilor ¶ 5 🩺 Ridicarea temperaturii corpului, în anumite cazuri de boală, febră: bolnavul are ~; îl ia cu ~ ¶ 6 Fig. Înfocare, înflăcărare, ardoare a simțurilor: a se ruga, a scrie, a vorbi, a apăra cu multă ~ [lat. *caldura].

LATENȚĂ, latențe, s. f. (Livr.) Stare latentă. – Din fr. latence.

LATENT, -Ă, latenți, -te, adj. Care stă ascuns, nu se arată și nu se manifestă, dar poate oricînd să izbucnească sau să devină activ. O atitudine energică... ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. REBREANU, R. II 115. Ca vechiul ceasornic cu muzică, port Cîntare latentă în mine. TOPÎRCEANU, M. 36. ◊ Căldură latentă = cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării sale de agregare.

LATENT, -Ă adj. Ascuns, care nu se observă, nu se manifestă, dar poate izbucni oricînd. [< fr. latent, it. latente, cf. lat. latens < latere – a se ascunde].

LATENȚĂ s.f. Stare latentă. [< fr. latence].

LATENT, -Ă adj. ascuns, care nu se manifestă, dar poate izbucni oricând. (< fr. latent, lat. latens)

LATENȚĂ s. f. stare latentă. (< fr. latence)

LATENT ~tă (~ți, ~te) Care nu se manifestă în exterior, dar se poate manifesta oricând. /<fr. latent, lat. latens, ~ntis

LATENȚĂ ~e f. livr. Caracter latent. /<fr. latence

latent a. care stă ascuns: facultate latentă; căldură latentă, care nu e sensibilă la termometru.

*latént, -ă adj. (lat. látens, -éntis, part. d. latére, a fi ascuns). Care nu se vede fiind-că stă ascuns: în poporu japonez era o mare energie latentă. Fiz. Căldură latentă, căldură pe care o absoarbe un corp ca să se lichefacă orĭ să se vaporizeze și nu se manifestă, nu influențează termometru.

latent adj. m., pl. latenți; f. latentă, pl. latente

latență s. f., g.-d. art. latenței; pl. latențe

latent adj. m., pl. latenți; f. latentă, pl. latente

latență s. f., g.-d. art. latenței; pl. latențe

latent adj. m., pl. latenți; f. sg. latentă, pl. latente

latență s. f., g.-d. art. latenței; pl. latențe

LATENT adj. potențial. (Energie ~.)

latent, -ă adj. 1 ascuns², necunoscut, nedescoperit, neștiut², tainic, tăinuit, <fig.> larvar, <fig.; livr.> involut. În timpul expedițiilor a pătruns în viața latentă a pădurii. În oricine zace un talent latent. 2 potențial. Această nenorocire a trezit în el instincte de ocrotire și energii latente.