18 definiții pentru larice lariță larce larici laris lariș larită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

larice sf [At: COD. SILV. / V: (reg) ~ită, lariș sn, (înv) ~ici sm, laris sm, larce / Pl: ~ici / E: lat larix, it larice] (Bot) Zadă (Larix decidua).

LÁRICE s.f. (Bot.) Zadă. [Var. lariță s.f. / < it. larice, lat. larix, -cis].

LÁRICE s. f. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă. (< it. larice, lat. larix, -icis)

*lárice f. (lat. larix, láricis f., vgr. lárix, lárikos f.). Zeadă.

LÁRIȚĂ s. f. v. larice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici[1]

  1. Var. lariță LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁRICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.[1]

  1. Var. lariță LauraGellner

LARICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

laríce, larici, s.f. – (bot.) Brad roșu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza, 1968: 96). Rezervația de larice de la Coștiu (com. Rona de Sus), cu o suprafață de 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. – Din it. larice „zadă”, lat. larix, -cis (Scriban, DEX, MDA).

laríce, larici, s.f. – (bot.) Brad roșu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza 1968: 96). Rezervația de larice de la Coștiu (com. Rona de Sus) cu o suprafață de 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. – Din it. larice, lat. larix, -cis (DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipsoidale sau conice, cu un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.

Intrare: larice
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • larice
  • laricea
plural
  • larici
  • laricile
genitiv-dativ singular
  • larici
  • laricii
plural
  • larici
  • laricilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lariță
  • larița
plural
  • larițe
  • larițele
genitiv-dativ singular
  • larițe
  • lariței
plural
  • larițe
  • larițelor
vocativ singular
plural
larce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
larici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
laris
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lariș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
larită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

larice lariță larce larici laris lariș larită

  • 1. botanică Arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: zadă

etimologie: