13 definiții pentru lapsus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

lapsus sn [At: LM / Pl: ~uri / E: lat lapsus, fr lapsus] 1 Inadvertență mecanică în scrierea sau în vorbirea unei persoane. 2 Folosire din neatenție a unui cuvânt în locul altuia. 3 Incapacitate momentană a cuiva de a-și aminti un lucru știut. 4-5 Lacună (1, 3). 6 Scăpare din vedere.

LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Neputință momentană de a-și aduce aminte de un lucru știut; folosirea în vorbire a unui cuvînt în locul altuia, din neatenție sau distracție.

LÁPSUS s.n. Neputință momentană de a-și aminti ceva. ♦ Folosire a unui cuvânt în locul altuia din neatenție; greșeală de vorbire (lapsus linguae) sau de scriere (lapsus calami). [Pl. -suri. / < fr., lat. lapsus].

LÁPSUS s. n. incapacitate momentană de a-și aminti ceva. ◊ eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoției, neatenției etc. (< fr., lat. lapsus)

LÁPSUS ~uri n. 1) Greșeală comisă din neatenție în scris sau în vorbire. 2) Imposibilitate momentană de a-și aminti ceva; lipsă de memorie. /<lat., fr. lapsus

lapsus n. scăpare din vedere: lapsus linguae, eroare în vorbire; lapsus calami, eroare la scris.

*lápsus n. Cuv. lat. care înseamnă „cădere”, și fig. „eroare”. Lápsus linguae, eroare de limbă (în vorbă); lápsus cálami, eroare de condeĭ (în scris).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAPSUS CALAMI (lat.) scăpare din condei – Această greșeală în text este un lapsus calami. V. și Quandoque bonus dormitat Homerus.

LAPSUS LINGUAE (lat.) neatenție în vorbire – Întrebuințarea, din neatenție, a unui termen impropriu în locul celui propriu.

LAPSUS MEMORIAE (lat.) scăpare din memorie – Neputința de a-și aminti pe loc un cuvânt, un fapt sau un nume bine știut.

Intrare: lapsus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapsus
  • lapsusul
  • lapsusu‑
plural
  • lapsusuri
  • lapsusurile
genitiv-dativ singular
  • lapsus
  • lapsusului
plural
  • lapsusuri
  • lapsusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lapsus

  • 1. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: eroare inadvertență

etimologie: