7 definiții pentru lapit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAPÍT, lapiți, s. m. (La pl.) Populație legendară de războinici din mitologia greacă, care trăia în Thessalia; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din lat. Lapithae, fr. lapithes.

lapit, ~ă [At: MAIOR, ap. ȘA II, 342 / A și: lapit / S și: ~thi / Pl: ~iți, ~e / E: lat Lapithae, fr lapithes] (Înv) 1 smp Populație legendară de războinici din mitologia greacă, care trăia în Thessalia. 2 smf Persoană care făcea parte din populația lapiților (1).

Lapiți m. pl. Mit. popor din Tesalia care alungă din țara lor pe Centauri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lapít s. m., pl. lapíți (-piți)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAPÍȚI (< fr.) s. m. pl. (În mitologia greacă) Populație de războinici din Tesalia. La nunta regelui Iapit Piritou, unii dintre centauri au încercat s-o necinstească pe Hippodamia, mireasa acestuia, ceea ce a declanșat o crâncenă înfruntare în care l., ajutați de Herakles și Teseu, i-au înfrânt pe centauri izgonindu-i definitv. Lupta l. cu centaurii este reprezentată de frizele de pe frontonul Partenonului.

Intrare: lapit
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapit
  • lapitul
  • lapitu‑
plural
  • lapiți
  • lapiții
genitiv-dativ singular
  • lapit
  • lapitului
plural
  • lapiți
  • lapiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)