lapidariu sn [At: M. D. ENC. / V: ~m / Pl: ~ii / E: lat lapidarium] 1 Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate, precum basoreliefuri, statui, pietre funerare etc. 2 Loc în care se păstrează lapidariul (1). 3 (În Evul Mediu) Tratat despre presupusele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase.

LAPIDARIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].

LAPIDARIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)

LAPIDARIU ~i n. 1) Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecție. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium

lapidarium sn vz lapidariu

LAPIDARIUM s.n. v. lapidariu.

lapidariu [riu pron. rĭu] s. n., art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (desp. -ri-i-)

lapidariu [riu pron. rĭu] s. n., art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (-ri-i-)

lapidariu s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (sil. -ri-i-)