LANGA temă expl. de Pașca din germ. lang „lung”; cf. însă și Vlanga. l. Langa (Ștef; Ard; Arh; 16 B I 60; Paș); – munt. (BCI V 184; 17 B IV 448); – țig. (16 B I 60). 2. Langaș, C. (Șchei I). 3. Lăngescu, R., din Ceraș, 1686 (BCI XII 104); -l, Ianiu (An CI III 740); Lăngești = Lingești = Lănjești s. (16 B II 110; 17 B I 391; Cat; Giur 249). 4. Asimilat cu prep. lîngă: Lînga s.