LANDGRAF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. – Din fr. landgrave.

landgraf sm [At: COSMOGRAFIE, 75^r/18 / V: ~av / Pl: ~i / E: ger Landgraf] 1 Titlu dat unui principe german în Evul Mediu. 2 Persoană cu titlul de landgraf (1).

LANDGRAF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.

LANDGRAF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].

LANDGRAF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)

landgrav sm vz landgraf

landgrav m. titlul unor principi germani: landgravul de Hessa.

*lándgrav m. (fr. landgrave, d. germ. landgraf, d. land, țară, și graf, conte). Titlu dat unor principĭ suveranĭ în Germania, cum era, de ex., în Hessa-Cassel. Odinioară, judecător care judeca în numele împăratuluĭ Germaniiĭ.

landgraf (desp. land-graf) s. m., pl. landgrafi

landgraf (land-graf) s. m., pl. landgrafi

landgraf s. m. (sil. mf. land-), pl. landgrafi

landgraf (landgrafi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf. – Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).