11 definiții pentru landgraf landgrav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. – Din fr. landgrave.

landgraf sm [At: COSMOGRAFIE, 75r/18 / V: ~av / Pl: ~i / E: ger Landgraf] 1 Titlu dat unui principe german în Evul Mediu. 2 Persoană cu titlul de landgraf (1).

LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.

LANDGRÁF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].

LANDGRÁF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)

landgrav m. titlul unor principi germani: landgravul de Hessa.

*lándgrav m. (fr. landgrave, d. germ. landgraf, d. land, țară, și graf, conte). Titlu dat unor principĭ suveranĭ în Germania, cum era, de ex., în Hessa-Cassel. Odinioară, judecător care judeca în numele împăratuluĭ Germaniiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lándgraf (land-graf) s. m., pl. lándgrafi

lándgraf s. m. (sil. mf. land-), pl. lándgrafi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lándgraf (landgráfi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf.Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).

Intrare: landgraf
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landgraf
  • landgraful
  • landgrafu‑
plural
  • landgrafi
  • landgrafii
genitiv-dativ singular
  • landgraf
  • landgrafului
plural
  • landgrafi
  • landgrafilor
vocativ singular
plural
landgrav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

landgraf landgrav

  • 1. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: