2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

landă sf [At: BARASCH, I. N. 36/25 / Pl: ~de / E: fr lande] (Lpl) Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare.

LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine fixe sau mobile, nefertile.

LÁNDĂ s.f. (Geol.) Șes de pe țărmurile atlantice, format din nisipuri neproductive, fixe sau zburătoare. [< fr. lande, cf. celt. landa].

LÁNDĂ s. f. șes de pe țărmurile atlantice, din nisipuri neproductive. (< fr. lande)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LANDÉ, Alfred (1888-1975), fizician teoretician american, de origine germană. Prof. univ. la Tübingen. Din 1931 s-a stabilit în S.U.A., devenind prof. la Univ. Columbus (Ohio). Cercetări în spectroscopia atomică, a elaborat „teoria efectului Zeeman” (1921) și a introdus, în mecanica cuantică, factorul L. (1922).

LANDET (LANDÉ), Jean Baptiste (?-1748), dansator și coregraf francez. Maestru de balet la Curtea regală suedeză (1727). Din 17930, profesor de dans la Sankt-Petersburg, fiind unul dintre întemeietorii școlii de dans de aici, nucleu al viitoarei Școli a Teatrului Imperial. A introdus dansul clasic în Rusia.

Intrare: lande
lande
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: landă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landă
  • landa
plural
  • lande
  • landele
genitiv-dativ singular
  • lande
  • landei
plural
  • lande
  • landelor
vocativ singular
plural

landă

  • 1. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: