10 definiții pentru landșaft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

landșaft sn [At: CHIRIȚĂ, P. 416 / Pl: ~uri / E: ger Landschaft] (Ggf) Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii, distincte de cele ale porțiunilor învecinate.

LÁNDȘAFT s.n. (Geol.) Porțiune din învelișul geografic care posedă trăsături proprii diferite de cele ale porțiunilor învecinate. [< germ. Landschaft].

LÁNDȘAFT s. n. porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de cele ale porțiunilor învecinate. (< germ. Landschaft)

LÁNDȘAFT ~uri n. Porțiune de suprafață terestră cu proprietăți și aspect specific; formă de relief. /<germ. Landschaft


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

lándșaft s. n. (sil. mf. land-), pl. lándșafturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LANDȘÁFT (< germ.) s. n. Porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de la cele ale porțiunilor învecinate de care este despărțită prin limite naturale; se caracterizează printr-o anumită formă a interacțiunii dintre relief, climă, ape, soluri, vegetație, faună și activitatea omului; peisaj geografic.

Intrare: landșaft
landșaft substantiv neutru
  • silabație: land-șaft info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landșaft
  • landșaftul
  • landșaftu‑
plural
  • landșafturi
  • landșafturile
genitiv-dativ singular
  • landșaft
  • landșaftului
plural
  • landșafturi
  • landșafturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

landșaft

  • 1. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: peisaj

etimologie: