lamina vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr laminer] 1 (C. i. metale, aliaje metalice sau materiale nemetalice) A prelucra prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2 A întinde și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare, în vederea toarcerii lor. 3 A reduce secțiunea de curgere a unui fluid.

laminar, ~ă a [At: COBÎLCESCU, G. 27 / Pl: ~i, ~e / E: fr laminaire] 1 Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. 2 (Fiz; îs) Curgere ~ă Curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente.

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.

LAMINAR, -Ă, laminari, -e, adj. (Numai în expr.) Curgere laminară = curgere a unui fluid în care particulele alunecă una față de cealaltă în straturi paralele cu direcția curgerii.

LAMINA vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].

LAMINAR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire].

LAMINA vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)

LAMINAR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire)

A LAMINA ~ez tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

LAMINAR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. /<fr. laminaire

*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.

lamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. laminez, 3 laminează; conj. prez. 1 sg. să laminez, 3 să lamineze

laminar adj. m., pl. laminari; f. laminară, pl. laminare

lamina (a ~) vb., ind. prez. 3 laminează

laminar adj. m., pl. laminari; f. laminară, pl. laminare

lamina vb., ind. prez. 1 sg. laminez, 3 sg. și pl. laminează

laminar adj. m., pl. laminari; f. sg. laminară, pl. laminare

laminară, structură ∼, (engl.= laminar, ~ structure), 1 (petrogr.), în ș. crist., alternanță de lamine milimetrice alcătuite, în principal, din cuarț și albit, pe de o parte, și din clorit, epidot și sericit, pe de altă parte. Este caracteristică rocilor metamorfice ce aparțin faciesului șist. verzi; 2 (sedim.) structura specifică rocilor sedimentare fin stratificate (ex. argile, marne, stromatolite etc.) (G.P., N.A.)

curgere laminară, (engl.= laminar flow) mișcare liniară pe trasee paralele a particulelor de lichid în int. unui curent cu viteză foarte mică, ce se deplasează pe un substrat neted; în natură c. l. se întâlnește la unele ape subterane sau în patul albiilor, la vărsarea fluviilor în mare. V. și curgere turbulentă.

lamina vb. I. tr. (compl. indică documente, materiale etc.) a plastifia. Și-a laminat diploma de licență pentru a o proteja de degradare.