2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

lamina vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr laminer] 1 (C. i. metale, aliaje metalice sau materiale nemetalice) A prelucra prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2 A întinde și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare, în vederea toarcerii lor. 3 A reduce secțiunea de curgere a unui fluid.

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.

LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].

LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)

A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

lami sf [At: NEGULICI / Pl: ~ne / E: lat lamina, it lamina] 1-2 (Rar) Lamă1 (1, 3). 3 (Bot) Limb. 4 Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 5-6 (Teh) Corp în formă de lamă (1) sau de fir.

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina].

LAMÍNĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subțire din structura unei formații anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)

*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei; pl. lamíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAMI s. (BOT.) limb. (~ unei frunze.)

Intrare: lamina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lamina
  • laminare
  • laminat
  • laminatu‑
  • laminând
  • laminându‑
singular plural
  • laminea
  • laminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • laminez
(să)
  • laminez
  • laminam
  • laminai
  • laminasem
a II-a (tu)
  • laminezi
(să)
  • laminezi
  • laminai
  • laminași
  • laminaseși
a III-a (el, ea)
  • laminea
(să)
  • lamineze
  • lamina
  • lamină
  • laminase
plural I (noi)
  • laminăm
(să)
  • laminăm
  • laminam
  • laminarăm
  • laminaserăm
  • laminasem
a II-a (voi)
  • laminați
(să)
  • laminați
  • laminați
  • laminarăți
  • laminaserăți
  • laminaseți
a III-a (ei, ele)
  • laminea
(să)
  • lamineze
  • laminau
  • lamina
  • laminaseră
Intrare: lamină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lami
  • lamina
plural
  • lamine
  • laminele
genitiv-dativ singular
  • lamine
  • laminei
plural
  • lamine
  • laminelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lamina

  • 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

lamină

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: limb
  • 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tehnică Corp în formă de lamă sau de fir.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: