12 definiții pentru lamentabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

lamentabil, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr lamentable, lat lamentabilis] 1 Care denotă o situație foarte proastă Si: jalnic, (îvr) lamentos (1). 2 Care produce o impresie extrem de neplăcută Si: deplorabil, (îvr) lamentos (2). 3 Care inspiră milă Si: (îvr) lamentos (3). 4 Penibil. 5-6 (D. oameni) În mizerie (morală sau) materială Si: mizerabil. 7 (Înv; d. sunete, voce etc.) Care exprimă durere, suferință, tristețe Si: jalnic, trist. 8 Înduioșător. 9 De calitate foarte proastă. 10 Ticălos.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. Care inspiră milă, care e vrednic de plîns; p. ext. rău, prost, mizerabil. Aspect lamentabil.Planurile provocatorilor la război nu se pot termina decît printr-un crah lamentabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 6/3.

LAMENTÁBIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plâns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].

LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)

LAMENTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră milă; vrednic de plâns. Voce ~ă. 2) Care este de calitate proastă; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable

lamentabil a. 1. demn de plâns: soartă lamentabilă; 2. înduioșetor: cu o voce lamentabilă.

*lamentábil, -ă adj. (lat. lamentabilis). Deplorabil, demn de plîns: situațiune lamentabilă. Plîngător, înduĭoșător: voce lamentabilă. Adv. În mod lamentabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lamentábilă, pl. lamentábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAMENTABIL adj. deplorabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)

Intrare: lamentabil
lamentabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentabil
  • lamentabilul
  • lamentabilu‑
  • lamentabilă
  • lamentabila
plural
  • lamentabili
  • lamentabilii
  • lamentabile
  • lamentabilele
genitiv-dativ singular
  • lamentabil
  • lamentabilului
  • lamentabile
  • lamentabilei
plural
  • lamentabili
  • lamentabililor
  • lamentabile
  • lamentabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lamentabil

etimologie: