LĂPTUCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.

TÂLHĂREA, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.

LĂPTUCĂ ~ci f. Plantă legumicolă ale cărei frunze, dispuse în formă de rozetă, sunt comestibile. /<lat. lactuca

lăptucă s. f., g.-d. art. lăptucii; pl. lăptuci

tâlhărea s. f., art. tâlhăreaua, g.-d. art. tâlhărelei; pl. tâlhărele

LĂPTUCĂ s. (BOT.; Lactuca sativa) salată, (Mold.) marulă.

LĂPTUCĂ s. v. păpădie, râșcov, susai.

TÂLHĂREA s. (BOT.) 1. (Lactuca sagittata) (reg.) crestățea, susai. 2. (Mycelis muralis) (reg.) crestanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, salată-câinoasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț, susai-sălbatic.

TÂLHĂREA s. v. crestățea, salata-iepurelui, susai, susai-de-pădure, susai-pădureț.