LACONIC, -Ă, laconici, -e, adj. (Despre vorbire, stil, texte etc.) Exprimat în puține cuvinte, concis, lapidar și uneori greu de înțeles; succint. Am primit ieri seară, duminică, laconica ta scrisoare. CARAGIALE, O. VII 522. Acesta e limbagiul adevăratului amor! Laconic și înfocat. NEGRUZZI, S. I 61. Proiectul de față e foarte laconic. RUSSO, S. 119. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă scurt și concis, scurt la vorbă. Pe tot timpul mersului Eminescu s-a arătat... foarte laconic și a umplut mereu carnețelul cu însemnări. CĂLINESCU, E. 107. Eu, cum mă vezi! – rosti amar Comșa... – Ești cam laconic, Radule. C. PETRESCU, Î. II 266.