15 definiții pentru lacheu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lacheu sm [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 244v/2 / Pl: ~ei / E: fr laquais] 1 Valet îmbrăcat în livrea, în casele aristocratice Si: (înv) lacai. 2 (Fig) Persoană servilă, slugarnică. 3 (Fig) Persoană care se manifestă ca o unealtă a intereselor cuiva.

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

LACHÉU, lachei, s. m. 1. (În societatea burghezo-moșierească) Servitor, fecior de casă, care poartă livrea. Bărbatul meu, principele, este abonat la cîteva ziare; nu le citește niciodată, le citesc lacheii. BOLINTINEANU, O. 443. 2. Fig. (Cu sens peiorativ) Persoană care se face unealta intereselor claselor stăpînitoare; slugoi. Colonialiștii și lacheii lor din Indochina recurg la diferite provocări. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2972.

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].

LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)

LACHÉU ~i m. 1) Servitor la curțile boierești; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică și servilă; slugoi. /<fr. laquais

lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai).

*lachéŭ m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor în livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V. fecĭor, cĭocoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LACHEU s. fecior, valet, (rar) camerier, (înv., în Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).

Intrare: lacheu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacheu
  • lacheul
  • lacheu‑
plural
  • lachei
  • lacheii
genitiv-dativ singular
  • lacheu
  • lacheului
plural
  • lachei
  • lacheilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)