2 definiții pentru lacertiform
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
lacertifórm adj. m., pl. lacertifórmi; f. sg. lacertifórmă, pl. lacertifórme
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LACERTI- „șopîrlă”. ◊ L. lacerta „șopîrlă” > fr. lacerti-, engl. id. > rom. lacerti-. □ ~form (v. -form), adj., cu aspect de șopîrlă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: lacertiform
lacertiform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)