2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera.V. lacera.

LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera.V. lacera.

lacerare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: lacera] (Liv) Rupere în bucăți Si: sfâșiere, (liv) lacerație.

LACERÁRE s.f. Acțiunea de a lacera și rezultatul ei; lacerație. [< lacera].

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacera vt [At: PROT. – POP, N. D. / Pzi: ~rez / E: lat lacerare, fr lacérer] (Liv) A rupe în bucăți Si: a sfâșia.

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].

LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laceráre s. f., g.-d. art. lacerării

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză

Intrare: lacerare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerare
  • lacerarea
plural
  • lacerări
  • lacerările
genitiv-dativ singular
  • lacerări
  • lacerării
plural
  • lacerări
  • lacerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: lacera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lacera
  • lacerare
  • lacerat
  • laceratu‑
  • lacerând
  • lacerându‑
singular plural
  • lacerea
  • lacerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lacerez
(să)
  • lacerez
  • laceram
  • lacerai
  • lacerasem
a II-a (tu)
  • lacerezi
(să)
  • lacerezi
  • lacerai
  • lacerași
  • laceraseși
a III-a (el, ea)
  • lacerea
(să)
  • lacereze
  • lacera
  • laceră
  • lacerase
plural I (noi)
  • lacerăm
(să)
  • lacerăm
  • laceram
  • lacerarăm
  • laceraserăm
  • lacerasem
a II-a (voi)
  • lacerați
(să)
  • lacerați
  • lacerați
  • lacerarăți
  • laceraserăți
  • laceraseți
a III-a (ei, ele)
  • lacerea
(să)
  • lacereze
  • lacerau
  • lacera
  • laceraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lacerare

etimologie:

  • vezi lacera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

lacera

etimologie: