10 definiții pentru laborant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

laborant, ~ă [At: CUCIURAN, D. 97/22 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Laborant] 1-2 smf, a (Persoană) specializată în experiențe și lucrări de laborator. 3 smf (Înv) Muncitor agricol Si: (îvr) agricultor, (îvr) laboratoriu2.

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană, cu o pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări de laborator.

LABORÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări de laborator. [< germ. Laborant].

LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experiențe de laborator. (< germ. Laborant)

LABORÁNT ~tă (~ți, ~țe) m. și f. Persoană care efectuează lucrări (mai simple) într-un laborator. /<germ. Laborant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laboránt s. m., pl. laboránți

laboránt s. m., pl. laboránți

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborántă s. f., pl. laboránte

Intrare: laborant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laborant
  • laborantul
  • laborantu‑
plural
  • laboranți
  • laboranții
genitiv-dativ singular
  • laborant
  • laborantului
plural
  • laboranți
  • laboranților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)