labium sn vz labiu

LÁBIUM s.n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode; labie. ♦ Formație anatomică în formă de muchie. [Pron. bi-um, pl. -muri, var. labiu s.n. / < lat. labium – buză].

LÁBIUM s. n. 1. buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. 2. labie. 3. conformație în formă de buză a corolei. (< lat. labium)

labiu sn [At: FLORA R. P. R. V, 53 / P: ~bi-u / V: ~m / Pl: ? / E: fr, lat labium] 1 (Zlg) Buză inferioară a insectelor și a unor miriapode. 2 (Bot) Fiecare dintre frunzele modificate care alcătuiesc caliciul și corola plantelor labiate (3) Si: labie (1).

LÁBIU s.n. v. labium.

labium (lat.) (desp. -bi-um) s. n.

labium (lat.) (-bi-um) s. n.

lábium s. n. (sil. -bi-um)

LÁBIUM s. (ANAT.) buză inferioară. (~ la insecte.)

LÁBIU (< fr. {i}; {s} lat. labium „buză”) s. n. 1. (ZOOL.) Piesă impară, inferioară, a aparatului bucal la insecte, deseori întărită de palpi labiali ori alungită printr-o prelungire în formă de buză. Conformată variabil, în funcție de modul de hrănire, este foarte dezvoltată la unele insecte (tăuni, țânțari). 2. (BOT.) Formație caracteristică florii unor plante superioare (ex. labiate), alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze: l. inferior (buza de jos) rezultă din concreșterea a trei petale (petala anterioară împreună cu două petale laterale); l. superior (buza de sus) rezultă din concreșterea a două petale posterioare. ♦ Prelungire sau prelungiri ale părții superioare a tubului caliciului sau corolei (ex. la scrofulariacee).