LABIRINTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

labirintic, ~ă a [At: CR (1830), 110²/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr labyrinthique] (Rar) 1 Care aparține labirintului (1). 2 Referitor la labirint (1). 3 Specific labirintului (1). 4 Întortocheat. 5 (Fig) Complicat. 6 (Fig) Șovăitor. 7 (Fig) Nesigur. 8 Care aparține urechii interne. 9 Referitor la urechea internă. 10 Specific urechii interne.

LABIRINTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. (Rar) Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

LABIRINTIC, -Ă, labirintici, -e, adj. (Rar) De labirint, ca de labirint; întortocheat. Sînt fericit de-a videa pe fiul lui C. Negruzzi preferînd cîmpul deschis și înflorit al literaturii la viziunea labirintică a justiției. ALECSANDRI, S. 66.

LABIRINTIC, -Ă adj. Care este în legătură cu un labirint, propriu unui labirint. ♦ Încîlcit, încurcat. [Cf. fr. labyrinthique].

LABIRINTIC, -Ă adj. 1. referitor la un labirint. 2. (fig.) întortocheat, încâlcit. (< fr. labyrinthique)

labirintic, -ă adj. Cu caracter de labirint ◊ „P. are o viziune labirintică a lumii.” Gaz. lit. 5 X 67 p. 8. ◊ „Labirintică este și tabla de materii a ultimei cărți: criticul scrie despre Rilke și Iosif Vulcan, despre Petöfi și André Gide [...]” R.lit. 3 XII 70 p. 14. ◊ „Taumaturgia epică se cristalizează labirintic în «Istorii».” Cont. 7 VII 78 p. 10; v. și R.lit. 22 X 70 p. 25, 18 X 79 p. 7 (din fr. labyrinthique; DEX, DN3)

LABIRINTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de labirint; propriu labirintului. Canal ~. 2) Care se aseamănă cu un labirint; întortocheat. Drum ~. /<fr. labyrinthique

*labiríntic, -ă adj. (d. labirint). Ca labirintu, mare și întortocheat saŭ cu foarte multe drumurĭ, galeriĭ, camere: oraș, edificiŭ labirintic. Fig. Încurcat, inextricabil: discurs labirintic.

labirintic adj. m., pl. labirintici; f. labirintică, pl. labirintice

labirintic adj. m., pl. labirintici; f. labirintică, pl. labirintice

labirintic adj. m., pl. labirintici; f. sg. labirintică, pl. labirintice

LABIRINTIC adj. v. întortocheat.

labirintic, -ă adj. I (despre drumuri, coridoare, cursuri de ape etc.) cotit², întortocheat, sinuos, strâmb, sucit², șerpuit, șerpuitor, unduios, <livr.> tortuos, șerpuind, <pop. și fam.> răsucit², <pop.> cârnit², <înv. și reg.> șovăit, <înv.> serpentin, <fig.> îmbârligat, încâlcit. S-au strecurat prin coridoarele labirintice ale vaporului și au ieșit pe punte. II fig. 1 (despre probleme, situații etc.) complex, complicat, încurcat², încâlcit, întortocheat, <fig.; livr.> dedalian, dedalic, <fig.; fam. > îmbârligat. Are de elucidat o situație extrem de labirintică. 2 complex, complicat, întortocheat, sinuos, <fig.; livr.> tortuos. Trăirile sufletești sunt labirintice. Modul ei de a gândi este labirintic.

labirintic adj. v. ÎNTORTOCHEAT.