3 definiții pentru labiolectură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.

LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.

labiolectu sf [At: DEX-S / P: ~bi-o~ / Pl: ~ri / E: labio- + lectură] Înțelegere a vorbirii numai după mișcarea buzelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

labiolectúră s. f., g.-d. art. labiolectúrii

Intrare: labiolectură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • labiolectu
  • labiolectura
plural
genitiv-dativ singular
  • labiolecturi
  • labiolecturii
plural
vocativ singular
plural

labiolectură

  • 1. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Labi[al] + lectură
    surse: DEX '98 DEX '09