3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăptare sf [At: MARIAN, NA. 353 / Pl: ~tări / E: lăpta] (Înv) Alăptare.

LĂPTÁR, lăptari, s. m. Bărbat care se ocupă cu vânzarea sau colectarea laptelui. – Lapte + suf. -ar.

LĂPTÁR, lăptari, s. m. Bărbat care se ocupă cu vânzarea sau colectarea laptelui. – Lapte + suf. -ar.

lăpta [At: ANTROP. 269/2 / V: (îvr; cscj) ~ti / Pzi: ~tez / E: lapte] 1 vt (Îvp) A alăpta. 2 vi (Mol; d. oi) A da lapte.

lăptar2 s [At: DA II2, 97 / Pl: nct / E: css lăptaș1] (Reg) Lăptaș1.

lăptar1, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (1-2) ~i, (3-5) ~e / E: lapte + -ar cf lat lactarius, -a, -um] 1-2 sm Persoană care se ocupă (cu prelucrarea sau) cu vânzarea laptelui Si: (înv) laptagiu (1-2), (reg) lăpțer (1-2). 3 sm Persoană care livrează lactate la domiciliul cumpărătorului Si: (înv) laptagiu (3), (reg) lăpțer (3). 4 sm (Reg) Persoană însărcinată cu verificarea calității laptelui. 5-6 sf, af (Reg; mpl) (Oaie) care dă lapte. 7-8 sf, af (Reg; mpl) (Vită) care dă mult lapte.

LĂPTÁR, lăptari, s. m. Bărbat care vinde lapte (care vine la oraș cu lapte de vînzare). În fața halei... un cerc de căruțe cu lăptari. SP. POPESCU, M. G. 51.

LĂPTÁR ~i m. Persoană care aduce și vinde lapte la oraș. /lapte + suf. ~ar

alăptéz v. tr. (d. lapte saŭ lat. allactare). Daŭ țîță, nutresc cu laptele meŭ. – Și lăptez (lat. lactare).

lăptár, lăptăreásă (pl. ese) s. (d. lapte saŭ lat. lactarius). Care vinde lapte. Și laptagíŭ (Munt.) și lăptăríță, pl. e (Mold. nord). V. sulgiŭ și sluger.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăptáre s. f., g.-d. art. lăptăríi; pl. lăptắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lăptare
lăptare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăptare
  • lăptarea
plural
  • lăptări
  • lăptările
genitiv-dativ singular
  • lăptări
  • lăptării
plural
  • lăptări
  • lăptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: lăpta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpta
  • lăptare
  • lăptat
  • lăptatu‑
  • lăptând
  • lăptându‑
singular plural
  • lăptea
  • lăptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăptez
(să)
  • lăptez
  • lăptam
  • lăptai
  • lăptasem
a II-a (tu)
  • lăptezi
(să)
  • lăptezi
  • lăptai
  • lăptași
  • lăptaseși
a III-a (el, ea)
  • lăptea
(să)
  • lăpteze
  • lăpta
  • lăptă
  • lăptase
plural I (noi)
  • lăptăm
(să)
  • lăptăm
  • lăptam
  • lăptarăm
  • lăptaserăm
  • lăptasem
a II-a (voi)
  • lăptați
(să)
  • lăptați
  • lăptați
  • lăptarăți
  • lăptaserăți
  • lăptaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăptea
(să)
  • lăpteze
  • lăptau
  • lăpta
  • lăptaseră
lăpti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lăptar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăptar
  • lăptarul
  • lăptaru‑
plural
  • lăptari
  • lăptarii
genitiv-dativ singular
  • lăptar
  • lăptarului
plural
  • lăptari
  • lăptarilor
vocativ singular
  • lăptarule
  • lăptare
plural
  • lăptarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăptar

  • 1. Bărbat care se ocupă cu vânzarea sau colectarea laptelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: laptagiu attach_file un exemplu
    exemple
    • În fața halei... un cerc de căruțe cu lăptari. SP. POPESCU, M. G. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lapte + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09