lăptaș¹ sn [At: DDRF / V: (reg) ~aci / E: bg лапташ] Unealtă de pescuit alcătuită din una sau din mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte largă.

lăptaș² sm [At: ARH. FOLK. III, 144 / Pl: ~i / E: lapte + -aș] 1 (Olt; șîs) Păstrăv ~ Păstrăv mascul în perioada de depunere a lapților. 2 (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape care conține un suc lăptos.

LĂPTÁȘ ~e n. Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte largă. /<bugl. laptaš

lăptaș n. unealtă de pescuit: șalăul se prinde cu lăptașul. [Origină necunoscută].

lăptáș n., pl. e (cp. cu ung. laptáros, pescar care stă pe mal și ține un capăt al plaseĭ). Dun. Munt. Dobr. Un fel de plasă adîncată lungă de 30-40 de metri și lată de 15-20 de metri și a căreĭ parte de jos se tîrîĭe pe fundu apeĭ. – La Damé (Rț.) luptácĭ, pl. e.

lăptáș s. n., pl. lăptáșe

lăptáș s. n., pl. lăptáșe

lăptáș (-șuri), s. n. – Unealtă de pescar. – Var. lăptaci, luptaci. Bg. laptaš (DAR).