8 definiții pentru lănțușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂNȚUȘÓR, lănțușoare, s. n. (Rar) Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor.

lănțușor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: lanț + -oare] 1-12 (Reg; șhp) Lănțișor (1-12).

LĂNȚUȘÓR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor.

LĂNȚUȘÓR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. Așezîndu-mi ceasornicul cu lănțușorul de după gît ca o amuletă, îi vorbii lui Culai. SADOVEANU, Î. A. 50.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lănțușór (rar) s. n., pl. lănțușoáre

lănțușór s. n., pl. lănțușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lănțușor
lănțușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțușor
  • lănțușorul
  • lănțușoru‑
plural
  • lănțușoare
  • lănțușoarele
genitiv-dativ singular
  • lănțușor
  • lănțușorului
plural
  • lănțușoare
  • lănțușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lănțușor

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Așezîndu-mi ceasornicul cu lănțușorul de după gît ca o amuletă, îi vorbii lui Culai. SADOVEANU, Î. A. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lanț + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09