9 definiții pentru lămuritor lămuritoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂMURITÓR, -OÁRE, lămuritori, -oare, adj. Care lămurește, explică, care ajută la lămurirea cuiva. – Lămuri + suf. -tor.

LĂMURITÓR, -OÁRE, lămuritori, -oare, adj. Care lămurește, explică, care ajută la lămurirea cuiva. – Lămuri + suf. -tor.

lămuritor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lămuri + -tor] 1 sm (Înv) Rafinor. 2 a (Înv) Care purifică. 3 a (D. știri, informații, fapte etc.) Care clarifică.

LĂMURITÓR, -OÁRE, lămuritori, -oare, adj. Care lămurește, deslușește, explică. Păunul, Uliul... lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. NEGRUZZI, S. II 297. Dovezi lămuritoare De păgubirile ce mulți au suferit. DONICI, F. 48.

lămuritoriu, ~ie a vz lămuritor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămuritór adj. m., pl. lămuritóri; f. sg. și pl. lămuritoáre

lămuritór adj. m., pl. lămuritóri; f. sg. și pl. lămuritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMURITÓR adj. 1. v. explicativ. 2. clarificator, edificator, explicativ. (Un exemplu ~.)

LĂMURITOR adj. 1. explicativ, (înv.) deslușitor, explicator. (O notă ~.) 2. clarificator, edificator, explicativ. (Un exemplu ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lămuritor, lămuritori s. m. (intl.) bătăuș.

Intrare: lămuritor
lămuritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămuritor
  • lămuritorul
  • lămuritoru‑
  • lămuritoare
  • lămuritoarea
plural
  • lămuritori
  • lămuritorii
  • lămuritoare
  • lămuritoarele
genitiv-dativ singular
  • lămuritor
  • lămuritorului
  • lămuritoare
  • lămuritoarei
plural
  • lămuritori
  • lămuritorilor
  • lămuritoare
  • lămuritoarelor
vocativ singular
plural
lămuritoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lămuritor lămuritoriu

  • 1. Care lămurește, explică, care ajută la lămurirea cuiva.
    exemple
    • Păunul, Uliul... lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. NEGRUZZI, S. II 297.
      surse: DLRLC
    • Dovezi lămuritoare De păgubirile ce mulți au suferit. DONICI, F. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lămuri + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09