7 definiții pentru lăibăruț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂIBĂRÚȚ, lăibăruțe, s. n. (Pop.) Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.

lăibăruț sn [At: CADE / Pl: ~e / E: laibăr + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Lăibăraș (1-6). corectată

LĂIBĂRÚȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăibărúț (pop.) s. n., pl. lăibărúțe

lăibărúț s. n., pl. lăibărúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lăibăruț
lăibăruț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțul
  • lăibăruțu‑
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțele
genitiv-dativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțului
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăibăruț

etimologie:

  • Laibăr + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09